duminică, 15 octombrie 2017

dorinţă


cum aş vrea
să-ţi ating chipul
şi să-ţi sărut fruntea gânditoare
să mă uit cu smerenie
în ochii tăi
să joc darabana cu degetele
pe spatele tău
să-ţi simt sânii strâns lipiţi
de pieptul meu
să mângâi partea interioară
şi catifelată
a coapselor tale
şi să-ţi miros porii respirând
în pielea mea

cum aş mai vrea
să te alint
şi apoi să te cert
cu duioşenie
să-ţi urmăresc toate surâsurile
şi încruntările
cu îngrijorare
să adulmec, satisfăcut
respiraţiile liniştite ale inimii tale
şi să le număr
una câte una
până le pierd şirul

cum aş vrea
să-ţi prind sufletul
mişeleşte
să-l încătuşez
de-al meu
şi să-l eliberez doar câte 10 minute
în fiecare dimineaţă
necondiţionat
doar pentru a te face
să-ţi doreşti şi mai mult
închisoarea îmbrăţişării mele

luni, 10 aprilie 2017

nobel contra nobel


totul a început pe
ritmul îndrăcit
al baladei ”hurricane”
a indiferentului premiat nobel
în literatură
pe anul trecut


intram în a patra zi
de băut fără oprire –
nu cred că aveam vreun motiv întemeiat
pentru asta
aproape niciodată nu am avut vreunul
ca să mă îmbăt
pur și simplu nu am nimic altceva
mai bun de făcut


în seara celei de-a patra zi
de binge drinking
eram atât de plictisit și beat
la subsolul unui bar 
jegos de rockeri
când am auzit ritmurile baladei
și am crezut că văd fantoma
lui Alfred Nobel însuși
certându-se cu marele Bob


cred că am spus cuiva
la masă
despre nobila întâlnire
iar râsetul incredul m-a atins
aşa de tare
în amorul propriu
încât am pornit obișnuita
bătaie de bar –
întotdeauna le pierd
fiindcă nu ştiu 
să mă bat
ceea ce însă nu mă împiedică niciodată
să le provoc


când m-am dezmeticit
cu un maxilar spart
și plin de sânge
în zadar am încercat
să-i explic jandarmului indiferent
care-mi nota datele pentru amenda
regulamentară
că l-am văzut pe inventatorul dinamitei
acuzându-l înverșunat pe Bob
că acesta nu dă nici doi bani
pe marea onoare pe care i-a acordat-o 
anul acesta -
iar flegmaticul poet îi răspundea
cu aceeași replică
de fiecare dată:
”the answer, my friend
is blowing in the wind!”


și acum sunt convins
că întreaga scenă s-a petrecut
în realitate
atunci
la subsolul acelui bar
jegos de rockeri -
de aceea o și povestesc aici
în semn de protest
față de faptul că
această întâlnire nu este posibilă

vineri, 14 octombrie 2016

sonet pluvial anapoda



plouă neîncetat
de două zile -
parcă și cu un pic de ură
însă, spre nemulțumirea mea
viața
își vede în continuare
de treabă


încercând astăzi
să fiu productiv
am ieșit din casă
împotriva voinței mele


pe când încercam să mă feresc de ploaie
am uitat să mă feresc
de oameni
și, din neatenție
am căzut în ambuscada
unei discuții atât de plină de
cuvinte
și totuși atât de goală
ce îmi dădea o senzație
tot mai pronunțată de vomă
și un sentiment 
de tânjire spre uitare
pe măsură ce discuția progresa
inexorabil
spre…nimic


vineri, 30 septembrie 2016

tristețea mea de joi seara


tristețea mea de joi seara
mi-a intrat adânc
în măduva oaselor
de prea mult timp -
o simt în fiecare dimineață
când mă trezesc
și apoi în fiecare seară
când mă chinui să adorm

tristețea mea de joi seara
nu este nici măcar
a mea

este tristețea omului
postmodern
de pretutindeni
pe care o aud
o simt
și o miros
în orice atom de materie
și particulă de praf
oriunde fug prin lume
încercând să tot scap de ea

atât de plictisit
din cauza rutinei
a alergăturii
și al inutilului instalat implacabil
în cele mai mărunte
lucruri pe care le fac
și chinuit să țin pasul
cu ritmul tot mai rapid
al acestui secol minune
în care unii zic
că sunt norocos să exist
sunt nevoit să mă întorc
zi de zi
la nenorocita mea de tristețe
de joi seara
care nici măcar nu este a mea

sâmbătă, 17 septembrie 2016

preludiu


am fost certat în seara asta
răcoroasă
de toamnă
cu multă blândețe
de o damă de plăceri
(nu pot să-i spun curvă
că era mult prea timidă și drăguță)

chestiunea care a deranjat-o
pe tânăra damă de moravuri
ușoare
a apărut după ce a aflat
vârsta mea –

acum, pentru necunoscători
când mergi la damele de plăceri
sau curve – depinde în totalitate de
atitudinea lor față de
propria meserie –
există un minim conversațional
absolut inevitabil
de care trebuie să fii pregătit
sufletește:
cum te numești
vârsta și, surprinzător de ironic
dacă ești căsătorit –

așadar, revenind la preludiul
conversațional cu andreea, dama mea
de plăceri vinovate
din seara asta
neplăcerile mele au început
fără să mă aștept:

”cum de nu sunteți căsătorit
și fără copii la vârsta
dumneavoastră” -
m-a mustrat ea
la persoana a II-a plural
cu o înduioșătoare blândețe
în timp ce-mi aprindeam o
țigară
iritat de direcția în care evolua
discuția

”eu am 21 de ani” continuă andreea
(fapt de care m-am îndoit
instantaneu)
”și am destul timp să
mă distrez
înainte de a-mi face o familie –
dumneavoastră sunteți al șaptelea client
de azi
și mai am patru programări după –
apoi merg direct la club
să mă simt bine până
dimineață” – a încheiat ea
pe un ton părintesc

- un alt lucru pe care
trebuie să-l știi
tu
cititorule neinițiat
e că această conversație minimală
iminentă
de la orice damă de plăceri
e plină de minciuni de la un capăt
la altul
din motive legale evidente

însă, spre profunda mea neplăcere
acest adevăr general valabil
aplicabil la majoritatea
prostituatelor
nu a împiedicat-o niciun moment
pe dulcea mea damă
de plăceri amoroase
să mă certe blând
și cu atâta înțelepciune
înainte să ne apucăm de treabă
în această răcoroasă
seară
de toamnă


luni, 15 august 2016

rană


m-am rănit astăzi
intenționat, 
prietene,
să văd dacă mai simt
ceva

apoi m-am concentrat
pe durere -
era singurul lucru
real
din viața mea
în această dimineață

sătul, dragă prietene
de a munci pe pilot automat
de a achita facturi și taxe
la nesfârșit
de a răspunde la telefon
și la email-uri
de a vorbi fără a mai crede
în ceea ce zic
de a bea ca să pot adormi
și
mai ales
plictisit la culme
de a mă trezi în fiecare dimineață
la fel de mirat
de ce mai caut pe aici –
m-am rănit astăzi
intenționat

și, ca într-un cântec
de Johnny Cash
m-am bucurat
când am simțit
în sfârșit
durere


luni, 18 iulie 2016

statică



rătăcit la o o cafenea
în zona cea mai aglomerată
a marelui oraș
într-o zi din mijlocul săptămânii -
mă uit curios
la umbrele oamenilor și
mașinilor
cum aleargă, grăbite
spre o iluzie


în această dimineață
plină de fantome
îndârjite
care fac slalom
pe lîngă masa
mea
mă simt tentat
să chicotesc
amuzat
și să contemplu
pe îndelete
și plin de lene
ca un înțelept șaman indian
cum se ridică spre
cer
încet
fumul din țigara mea