sunt o curvă bătrână a secolului 21

sunt o maşină meschină de făcut bani
îmi unduiesc fundul contra cost în fiecare zi
pe lungile străzi ale oraşului meu fără suflet

sunt o curvă bătrână
a secolului 21
cu o doză goală de bere acolo unde aveam odinioară inima

cred însă că sunt o curvă ieftină
fiindcă îmi vând sufletul trist pe câţiva bănuţi
de fiecare dată

cu toate acestea, bântui ne-ncetat străzile oraşului meu fără suflet
până târziu în noapte
în timp ce otrava urbană picură uşor în venele mele obosite

nici măcar nu am timp să-mi scriu poemul
câteodată mă gândesc la un vers sau două
la orele mici ale dimineţii
când îmi târăsc cu greutate trupul către serviciu
pe lungile străzi ale oraşului meu fără suflet

eu mă piş direct pe odorizantul din veceu

                
                                           Lui Florin Ruşanu, omul cu ideea

una din marile plăceri pe care le am în această viaţă

este să mă piş.

nu am fost niciodată pretenţios

faţă de locul de pişare.

mă piş relaxat

şi fără nicio discriminare

acasă

la prieteni

în veceurile murdare ale crâşmelor pe care le frecventez

la Casa de Asigurări de Sănătate Bacău - 
dacă îmi dă tipa de la ghişeu cheia de la buda lor privată -

pe la multele mele locuri de muncă

în trenul de Bucureşti

sau pe colţul vreunui bloc

uneori, înainte să mă piş

aleg câte o temă importantă de gândire

cum ar fi alegerile parlamentare democratice

de pe 9 decembrie

şi cu cine să votez de data asta.
atunci, încerc din răsputeri

să amân finalul iminent al pişării

ca să-mi ofer suficient timp de gândire.

niciodată nu reuşesc să-i dau totuşi de capăt problemei

dovadă e faptul că n-am mai fost la vot de vreo 10 ani.

trebuie să mărturisesc totuşi
că lucrul care mă atrage însă cel mai mult la această activitate

şi care-mi oferă cele mai profunde satisfacţii

este să mă piş direct pe odorizantul din veceu.

o jumătate de lună

o jumătate de lună
mai multe stele, răspândite haotic pe cer
mă miră
pe ritmuri calme de jazz american


încercat de un sentiment de bine
în fotoliul meu leneş din balcon
mă uit curios la viaţa nocturnă din jur
de parcă aş privi-o pentru întâia oară
în timp ce o pisică neagră se prelinge, mulţumită
pe sub masă, în camera de alături


apoi mă enervez pe ţigara mea de foi
care se tot încăpăţânează să se stingă
fiindcă uit să mai trag din ea
din ce în ce mai mirat de viaţa nocturnă
şi liniştită de la fereastra balconului meu

nebunia tocmai a început

nebunia tocmai a început

a apărut în viscerele mele
frumoasă şi crudă
în timp ce, mahmur, fumam o ţigară
şi mă jucam cu busola mea verde

am întâmpinat-o cu emoţie
cu frică
cu tandreţe
i-am oferit în dar o crizantemă olandeză

apoi mi-am turnat un pahar mare de whiskey
şi am lăsat-o să mă cuprindă în braţele ei
în timp ce ascultam un marş macabru de chopin

sper ca atunci când o să termine cu mine
să-mi lase doar puterea să ajung până dimineaţă

nebunia tocmai a început

în această seară l-am văzut pe artist îmbătrânind

în această seară l-am văzut pe artistul
ce poartă o pălărie din secolul trecut
îmbătrânind
singur cu muzica sa
pe scena înaltă a cârciumii din centru

înconjurat de mulţimea de fani -
care-l priveau cu admiraţie şi recunoştinţă
fiindcă vorbea din nou despre tinereţea lor -
artistul a cântat melancolic două poezii de bacovia
care mi-au intrat adânc în suflet

apoi s-a închinat umil la public
şi
printr-un truc magic
a dispărut jucăuş
printre perdelele verzi din spatele său

sunt ocupată să-ţi citesc tristeţile scremute

dacă eşti nevoit să trăieşti otrăvurile acestei lumi
nu mai veni la mine
eu nu sunt otravă
sunt ocupată să-ţi citesc tristeţile scremute

un lucru este sigur:
nu mă poţi avea şi să mai scrii în acelaşi timp -
cu mine trebuie să vorbeşti când ai nevoie
cu mine şi doar cu mine

nu eşti în stare de nimic frumos şi bun
rămâi singur, cu textele tale împuţite
şi cu cei care te încurajează să le etalezi neruşinat -
eu m-am săturat să-mi mănânci zilele cu ele

tot ce ai făcut pentru mine
e să-mi ieşi cu pula în faţă
să mă fuţi
şi-apoi să mă îngrămădeşti într-o poezie

de ce nu spui nimic, egocentric nenorocit
ai uitat că trebuie să mă asculţi toată noaptea?

azi scriu un poem despre tristeţe

...........................................................................................................


azi scriu un poem despre tristeţe
mi-a năvălit în inimă mai devreme
şi nu mă lasă să dorm nici măcar acum
târziu înspre dimineaţă

azi scriu un poem de dragoste
ţi-l datorez de mult timp, iubita mea de ieri
de astăzi
şi de mâine
aşa că îl compun în noaptea asta
obosit
trist
şi foarte îndrăgostit de tine

azi scriu un poem despre acest poem
este unul scurt
dar îmi vine din ce în ce mai greu
să-i mai găsesc câte un cuvânt -
stau de aproape o oră
şi mă gândesc în zadar la o încheiere bună pentru el

dulapul cu sex

dulapul cu sex e un loc plin de dramatism postmodern
din sufrageria mea
în care, dacă te grăbeşti, mai poţi găsi
amintirea unei curve reformate temporar

în dulapul cu sex
de-i vei deschide uşa
o carcasă cu ţâţe, cur şi atitudine din abundenţă
va plânge zgomotos
când îţi desfaci o sticlă nouă de whiskey -
îi este prea teamă că o să-ţi crape ficatul curând -
şi va emite numeroase judecăţi de valoare
despre ultimele filme de artă asiatice şi fotbalul spaniol
în timp ce bei şi te prefaci că asculţi tot ce spune
preocupat doar de paharul tău
şi de următorul futai

în dulapul cu sex vei fi întotdeauna la adăpost de intemperii
şi de privirile dezaprobatoare ale vânzătoarei de la magazinul din cartier
pe când îţi faci runda zilnică după ţigări şi ceva de băut

momentan
în dulapul cu sex miroase puternic a spermă
a tristeţe
mântuire
şi a vin de butuc

spectacol de iarnă

..........................................................................................................


tot ce am văzut în această iarnă friguroasă
au fost nişte ciori înfometate -
supravieţuitoarele perfecte ale orânduirii umane

una dintre ele mânca lacom ieri
dintr-o bucată îngheţată de pâine
pe o creangă şubredă în copacul din faţa blocului meu
iar alta o pândea nerăbdătoare
ciugulind resturile care-i cădeau pradă

apoi am zărit grupul de ciori care zbura în jurul festinului
una dintre ele, mai îndrăzneaţă,
s-a repezit şi a dezechilibrat-o pe învingătoare -
coltucul de pâine s-a prăbuşit în zăpada îngheţată
şi mi s-a făcut frig

imediat, toate ciorile pretendente s-au năpustit flămânde
asupra comorii din zăpadă
şi am plecat,
plictisit de spectacolul vieţii,
să mă culc.

orice om este un cântec fără rimă

..........................................................................................................

din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012


orice om este un cântec fără rimă
strident
cu multe dezacorduri
în care este vorba de frică
nebunie
moarte
şi de o poveste de dragoste
care nu se sfârşeşte niciodată

orice om este o piesă lungă de teatru
al cărei regizor dirijează fără noimă
iar actorii sunt caricaturi îngroşate la absurd
ale spectatorilor trişti din piaţa publică

orice om este un monstru urban rătăcitor
care mănâncă
bea
se fute
votează
stă la coadă la Impozite şi taxe
visează
plânge
râde
şi apoi moare

epitaf pentru anii douăzeci

.........................................................................................................

din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012


mi-am petrecut cea mai mare parte
a anilor mei douăzeci
luptându-mă îndelung cu mine

devorat de o silă imensă de ceea ce devenisem
m-am dispreţuit cu sete pentru cea mai mare parte a decadei

ca să pot supravieţui acestei bătălii
mi-am petrecut cea mai mare parte
a anilor mei douăzeci
înghiţind somnifere şi îmbătându-mă crunt de câte ori am putut

am petrecut prima jumătate a anilor mei douăzeci
învăţând la şcoli alese
şi citind, haotic şi plin de entuziasm
tot ce mi-a picat în mână

apoi am petrecut a doua jumătate a anilor mei douăzeci
uitând aproape tot ce am învăţat şi am citit
în prima jumătate a anilor mei douăzeci

mi-am petrecut o bună parte a anilor mei douăzeci
consumând, fără discriminare, haşiş
şi marijuana
pe unde am apucat

în ultima parte a anilor mei douăzeci
am fost îndrăgostit nebuneşte de o himeră
pe care o mai visez uneori
şi mă umple de tristeţe de fiecare dată

am început prima parte a anilor mei treizeci
făcând pace cu mine -
lumea zice că e doar un firav armistiţiu care n-o să dureze prea mult

acum îmi petrec prima parte a anilor mei treizeci
muncind până la epuizare
şi îmbătându-mă de câte ori pot

îmi mai petrec prima parte a anilor mei treizeci
mergând la prostituate o dată pe săptămână
şi scriind câte două poezii pe lună
cu o regularitate de ceas helvetic

l-am împachetat mai devreme pe isus cristos în valiza mea roşie de voiaj

.........................................................................................................

din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012


I

l-am împachetat mai devreme pe isus cristos în valiza mea roşie de voiaj
şi am pornit în călătorie spre vechea mănăstire din nordul moldovei


II

sătul de prea mult bine contemporan
şi sâcâit de amintirea unui straniu vis premonitoriu
plecasem ieri la pândă, în faţa falnicei catedrale ortodoxe a oraşului
după fiul lui dumnezeu


când, spre uluirea mea, acesta apăru printre uşile grele ale catedralei
m-am apropiat cu evlavie de el
şi l-am prins strâns de mijloc


un pic surprins, cristos se uită cu dragoste în ochii mei -
cred că avea şi bucurie în privirea lui
de parcă m-ar fi aşteptat de o veşnicie -


l-am sărutat violent pe buzele învineţite de frig
apoi, cu o singură mişcare generoasă
i-am spintecat gâtlejul de la un capăt la altul


III

acum stau întins în patul meu vechi -
dezorientat şi speriat de ce-am făcut -
şi încerc să alung valurile de panică
la gândul că l-am asasinat mai devreme pe blajinul fiu al lui dumnezeu


geanta mea roşie de voiaj e deja pregătită lângă uşă
plină ochi cu membrele ordonat tranşate ale vedetei mele divine:
capul, picioarele şi torsul abia au încăput în nava principală a genţii
iar mâinile au intrat cu greu în buzunarul din faţă


IV

sunt aproape convins că oamenii lui dumnezeu în negru
de la vechea mănăstire din nordul ţării
vor şti ce să facă mai departe cu rămăşiţele lui cristos

în oraşul de provincie copleşit sub soarele nemilos de iunie

.........................................................................................................

din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012


în oraşul de provincie cu două catedrale falnice
erectate nemilos chiar în inima lui
oamenii se târâie, abrutizaţi de soare,
pe asfaltul moale
transpirându-şi în tăcere vieţile goale
pe strada principală


în oraşul de provincie cu singurul său cinematograf -
mişună nestingheriţi şobolani uriaşi
şi câţiva adolescenţi excitaţi se pipăie febril pe întuneric
şi mănâncă popcorn din pungile jumbo size


în oraşul de provincie o pisică tărcată
se furişează pe lângă zidul crăpat
al unei alimentare -
e atât de slăbită încât i se văd coastele
şi burta îi e lipită de şira spinării -
doar foamea i se mai vede
în ochii lărgiţi de frică
în drum spre tomberoanele de gunoi


în oraşul de provincie copleşit sub soarele nemilos de iunie
deznădejdea se insinuează parşiv peste tot
în betoane, în blocurile coşcovite
în magazinele de haine second-hand
şi în tăblăria încinsă a maşinilor grăbite


în oraşul de provincie uitat de toţi zeii
şi demonii creştinătăţii
în care visele au murit de mult
singura luptă demnă de a mai fi purtată
este să nu-ţi pierzi minţile
să ajungi întreg până la dimineaţa zilei următoare

în timp ce mă uit absent la pereţii camerei tale

.........................................................................................................

din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012


hai să te fac un barbut
şi-apoi, cu timiditate
să-ţi fac propuneri sexuale neobrăzate


dup-aia hai să mergem la hipodrom
să ne uităm cum transpiră de zor caii
alergând cu înverşunare
şi să pierdem vremea jucând la pariuri


când o să fim prea plictisiţi de curse
hai să te duc la baia cârciumii din hipodrom
şi să-ţi ling pizda tânără -
până ce, sătulă, o să-mi dai un şut peste moacă
să mă car din ea


hai să fim pesimişti când ne întoarcem acasă
să stăm în pat şi să fumăm
ascultând zgomotele stranii ale oraşului
în timp ce mă uit absent la pereţii camerei tale
beat
obosit să-ţi mai răspund la întrebări existenţiale
tânjind după întuneric
şi singurătate

sunt prizonierul beat al pizdei tale trendy

.........................................................................................................

din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012


sunt un ecou fabulos
al minţii tale!
sunt zumzetul oraşului tău
supra-aglomerat
sunt furia ta de dimineaţă când te trezeşti
sunt scrâşnetul asfaltului obosit al conştiinţei tale

sunt îndrăzneţ şi la modă
sunt bio-degradabil -
deci adaptat nevoilor mediului tău-

sunt cool şi, astfel, protejat împotriva bolilor venerice

sunt moş crăciunul pervers al visurilor tale.

sunt fanul filmelor cu jay şi silent bob
şi al băutului de bere la prima oră a dimineţii.

sunt prizonierul beat al pizdei tale trendy
pe care vreau s-o ling acum
şi-apoi în care să-mi instalez pula cu plăcere
şi adoraţie

înregistrare post-apocaliptică

.........................................................................................................

din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012


I

în data de 26 mai 2009, la 5.42 dimineaţa ora româniei
a fost raportată o lumină puternică dinspre vest
aceasta a strălucit intens doar câteva secunde
dar a fost zărită de la zeci de kilometri depărtare

se spune că sursa luminii fusese declanşată cu şapte ore înainte
de pe un alt meridian al planetei

câteva clipe mai târziu s-a auzit un zgomot asurzitor -
ca un tunet răguşit -
urmat imediat de o explozie fantastică
care a sfâşiat planeta în sute de miliarde de fărâme în spaţiu


II

34 de minute mai încolo, singurul supravieţuitor al exploziei -
chinuit de o durere incredibilă de cap -
se trezi din somn

se dădu cu greu jos din pat
se duse la baie - unde se masturbă -
auzise el odată că asta ajută sigur dacă eşti mahmur -
se spălă pe mâini
apoi ieşi la o ţigară pe balcon.
acolo văzu - de la înălţimea etajului 4 -
că lumea fusese distrusă complet în timp ce el dormea

iniţial s-a bucurat -
asta însemna că nu mai trebuia să se prezinte la serviciu peste aproximativ 2 ore -
liceul său, cel mai probabil, fusese pulverizat de suflul exploziei

termină ţigara
şi vru să stingă chiştocul în cutia de conserve de tomate turceşti de lângă el - marca "Burcu Domates Salcasi"
pe jumătate umplută de resturi de ţigară, chibrite arse şi flegmă galbenă de fumător
dar se uită, curios, încă o dată pe geamul balconului
în golul imens al universului
şi se gândi că protejarea mediului
nu mai este acum o problemă stringentă a omenirii -

aşadar, cu un zvâcnet scurt al arătătorului, aruncă chiştocul încă arzând
în spaţiu


III

câteva minute mai târziu -
deranjat de o lumină intermitentă
emisă de telefonul său nokia 1680 -
probabil alerta de mesaje noi -
bărbatul îşi verifică mobilul
şi astfel află motivul extincţiei rasei umane

sms-ul, trimis de fosta lui logodnică -
un lider terorist internaţional incognito,
după cum o suspecta el -
la 5.41 a.m. ora româniei
spunea următoarele:
"I had to do something to get some control on my life back
so i sent this nuclear bomb directly to you
to make sure you asshole do not survive."


IV

supravieţuitorul îşi turnă un pahar de bere rece
pe care îl sorbi cu poftă
şi plescăi zgomotos în liniştea încremenită a cosmosului

după care se întinse în pat
şi adormi aproape imediat