joi, 23 ianuarie 2014

poem de ceartă


de când am început să scriu poezie
mă ceartă într-una lumea 
că scriu prea urât despre ea
şi, adesea, mă întreb, nedumerit
despre ce altceva ar trebui să scriu?

mă ceartă iubita mea
îmi dă un ultimatum să nu mai scriu
şi apoi mă părăseşte

mă ceartă şefa mea
care îmi dă şi ea un ultimatum
altfel îmi voi pierde slujba

mă ceartă şi o prietenă bună
fiindcă scriu despre moarte, pulă şi pizdă
şi nu înţeleg cum ar trebui să scriu
dacă exact despre asta e vorba

mă mai ceartă o fostă iubită
că am scris despre ea
apoi începe să plângă
şi îmi povesteşte despre cât de nenorocită
îi este viaţa
dar îmi interzice să scriu despre asta

mă ceartă şi maică-mea
supărată, fiindcă scriu despre sex şi droguri
şi mă sfătuieşte să vorbesc despre natură
şi alte lucruri frumoase

mă ceartă oameni pe care nu-i cunosc
mă caută şi-mi trimit mesaje pline de ură
şi mă ameninţă cu dumnezeu şi ruşinea creştină

de când am început să scriu poezie
am învăţat să-i ascult cu mare atenţie
pe cei care mă tot ceartă
şi apoi să le scriu în continuare
despre curve, nebunie
şi inutilitate