duminică, 15 octombrie 2017

dorinţă


cum aş vrea
să-ţi ating chipul
să-ţi sărut fruntea gânditoare
să mă uit cu smerenie
în ochii tăi
să joc darabana cu degetele
pe spatele tău
să-ţi simt sânii strâns lipiţi
de pieptul meu
să mângâi partea interioară
şi catifelată
a coapselor tale
şi să-ţi miros porii respirând
în pielea mea

cum aş mai vrea
să te alint
şi apoi să te cert
cu duioşenie
să-ţi urmăresc toate surâsurile
şi încruntările
cu îngrijorare
să adulmec, satisfăcut
respiraţiile liniştite ale inimii tale
şi să le număr
una câte una
până le pierd şirul

cum aş vrea
să-ţi prind sufletul
mişeleşte
să-l încătuşez
de-al meu
şi să-l eliberez doar câte 10 minute
în fiecare dimineaţă
necondiţionat
doar pentru a te face
să-ţi doreşti şi mai mult
închisoarea îmbrăţişării mele

luni, 10 aprilie 2017

nobel contra nobel


totul a început pe
ritmul îndrăcit
al baladei ”hurricane”
a indiferentului premiat nobel
în literatură
pe anul trecut


intram în a patra zi
de băut fără oprire –
nu cred că aveam vreun motiv întemeiat
pentru asta
aproape niciodată nu am avut vreunul
ca să mă îmbăt
pur și simplu nu am nimic altceva
mai bun de făcut


în seara celei de-a patra zi
de binge drinking
eram atât de plictisit și beat
la subsolul unui bar 
jegos de rockeri
când am auzit ritmurile baladei
și am crezut că văd fantoma
lui Alfred Nobel însuși
certându-se cu marele Bob


cred că am spus cuiva
la masă
despre nobila întâlnire
iar râsetul incredul m-a atins
aşa de tare
în amorul propriu
încât am pornit obișnuita
bătaie de bar –
întotdeauna le pierd
fiindcă nu ştiu 
să mă bat
ceea ce însă nu mă împiedică niciodată
să le provoc


când m-am dezmeticit
cu un maxilar spart
și plin de sânge
în zadar am încercat
să-i explic jandarmului indiferent
care-mi nota datele pentru amenda
regulamentară
că l-am văzut pe inventatorul dinamitei
acuzându-l înverșunat pe Bob
că acesta nu dă nici doi bani
pe marea onoare pe care i-a acordat-o 
anul acesta -
iar flegmaticul poet îi răspundea
cu aceeași replică
de fiecare dată:
”the answer, my friend
is blowing in the wind!”


și acum sunt convins
că întreaga scenă s-a petrecut
în realitate
atunci
la subsolul acelui bar
jegos de rockeri -
de aceea o și povestesc aici
în semn de protest
față de faptul că
această întâlnire nu este posibilă